CÂT AI CLIPI
Suliță scluptată în întuneric,
liniștea ne străpunge toracele,
trece prin el mai departe,
și lasă în urmă,
strălucitoarea,
colivia coastelor albe,
în care tot se mai zbate,
ca o pasăre roșie,
inima.
Încă o clipă mai arde cu fum,
și totul dispare-n trecut.
Timpul a zburat peste viață.
Paul Sava-LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.