DE TAINĂ
Dulgher fiind,
mi s-a cerut să fac din lemn
ceva să se înalțe către cer,
un monument, un semn.
Cioplii statuia Omului, înaltă,
cu brațele spre două zări întinse.
Făcusem Crucea; un semn
de înțelesuri mult mai necuprinse.
Când s-a apropiat de mine, învăluitor,
un tânăr de treizecisitrei de ani
m-a întrebat cât costă,
căci vrea s-o poarte El.
Nu are preț, i-am spus, e pentru mine.
Dar Eu am fost trimis și-ales
s-o port în locul tău
și pentru tine.
Ca să-nțelegi misterul,
ascunde-voi ceva în pumni
iar tu ghicește-n care.
Cu-n zâmbet cald și trist, atoateștiutor,
privindu-mă în ochi, mi-ntinse pumnii,
iar eu, înfiorat, am zis în ăsta.
Deschise pumnul.
N-avea nimic ascuns.
Decât, în palmă,
ca o cireașă roșie zdrobită,
un semn.
Paul Sava- LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.