IARNĂ GREA
Pe străzi ascunse,
la colțuri de case pustii de ferestre,
invârtejește vântul
gunoaie albe, zdrențe sângerii,
bucăți de declarații, silabe fără sens,
și amnistii.
Atâtea amnistii,
că puse una peste alta, ca la carte,
zeci sub zeci,
sute sub sute,
mii sub miii,
și așa mai departe,
s-ar aduna mormane de
"la mulți ani fericiți"
cum se zice băbește.
Dar cui să-i mai dai?
Cine ce să mai facă cu ei,
cu mulții aceștia
ani condamnați,
ani irosiți?
Să-i dai cui?
Poate vântului,
să-i ducă la marginea târgului,
să-i aștearnă, flori mucede,
pe pietrele albe fără nume
ale celor îngropați pe-ntuneric.
Paul Sava - LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.