PACEA
Din tutun mestecat cu jurnal,
vorbe grele și-njurături,
peste noapte, adunasem în suflet amar și coclit
ca pe cartușele goale pierdute-n pământ.
O dimineată a așternut peste noi
zimți galbeni de aur, absurd de frumoși.
Când au luat durerile sfârșit,
gura mi se făcuse ca de copil,
mirosind a lapte și nevinovăție.
A fost semnul morții mele petrecute-n comun,
și nu din voia mea.
Pacea, scăldătoarea pruncilor în lumină,
a venit prea târziu pentru mine.
Paul Sava - LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.