Pe uliţi depăşite de-nserare
Agonizează viaţa în pustiu
Fereastra îngheţată-n crengi mai are
Putere să răzbată somnul viu
Şi-n nepăsarea plumburie
Mai merg urme de paşi pe-o desfătare
Şi-mi pare iarna asta o-actorie
În rolul meu de-o clipă-i vindecare
Albastre răsuciri îmbracă timpul
Poveşti înzăpezite stau să frigă
Atunci când din pământ mai suflă gerul
Trosnesc litere albe într-o verigă
Doar cerul parcă se-asortează
Cu valu’-acesta alb mototolit de frică
În ochii-mi ziua înnoptează
Şi iar aud cum iarna-mi poartă pică
vezi mai multe poezii de: Ella
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.