O toamnă violetă cu dinți de ger
răsună
ne despletim în roşu în galben şi în sur
toţi paşii ni-s ostatici
în închisori de fum.
Cărările s-au rătăcit
nătânge
se-aud bocind mai ruginit
şi plânge
o troiţă despletită printre ape
În zori
vor veni caii să ne-ngroape
şi timpul peste noi
să zacă alb
de geana ploii suspendat
sub tălpi de cer bolnav.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.