Pentru tot ce-am făcut
pentru noi -
meritam un sărut, nu o palmă
și hula strigată-n etern -
ca un fel de sudalmă.
Pentru tot ce-am făcut
pentru voi -
meritam o mângâiere, poate
nu defăimarea la lume
și ură șuvoi.
Nimeni nu știe cum am răbdat,
și câte nevoi am purtat
sute de kilometri am mers
ca un soldat în război - ca să fie,
pâine și sare pe masă la noi.
Am dormit și pe străzi
și-am mâncat ce mi-au dat;
am fost umilit, în picioare călcat,
printre străini am tras, și am plâns
până ce părul de suferință mi-a nins...
Într-o zi voi muri, dar sunt împăcat:
un copil am făcut, o fântână-am săpat
un pom am sădit, o casă-am ridicat
pământu-am iubit dar îl las blestemat,
nerecunoscătorilor, care totul mi-au luat.
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.