Mă-ncearcă azi un gând de libertate
de a zbura spre cerul larg deschis,
să îți culeg șirag de nestemate,
să-ți fac cadou un colier de vis.
Dar mă oprește dreapta judecată
Reiterând al dragostei concept
Știu că esența lui e azi stocată
în focul viu ce încă arde-n piept.
Cum ar putea un colier de stele
să dea un plus de farmec la o Stea
ce strălucește mult mai mult ca ele
și dă Luminii dreptul de-a zbura?
M-aș coborî pe plaiuri neumblate,
din flori să-ți construiesc așezământ
Te-aș investi regină peste toate,
dar te-ai născut Lumină pe Pământ.
Să-ți dau în dar o ultima suflare?
Un ultim zbor spre-al cerului cerdac?
Lovite sunt de cruda remușcare
că n-am făcut ce tu ai vrut să fac.
Nu-ți dau acum cunună de regrete
Sau, drept cadou, nu-ți dau singurătăți.
Ți-ofer în dar cununi de alegrete
de-om fi Întregul fără jumătăți.
Sunt ferm convins că toate consemnate
n-or egala al meu intern percept:
Tu ești bolnavă de angelitate
fiind Perfecțiunii nou concept.
Într-un final, căci timpul mă condamnă,
capitulez urându-ți revolut:
Rămâi așa cum ești, stimată doamnă,
Mulți Ani frumoși și plini de Absolut!
vezi mai multe poezii de: blacks