*pe lamela lutului*
din pupilă de veșnicie
fire de magie extrag
uneori mă doare
incandescența albastrului
privirii să-i dau spațialitate celestă
exersez
(în val de-nălțare)
pescuitul la copcă
sângelui nu-i poți acorda
octava tăcerii
din strune
abisul așteaptă să-l mestec întreg
fără inutile regrete
lepăd pe țărm
ochi înmâliți
n-au
asigurare de orizonturi
viul
în stare primară
demult scurs în pământ
rămâne din mal
să fluiere
proteste
și să-și stingă feștila
anonim
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Tu știi deja Andrei că nici una din metaforele mele nu este gratuită, că este doar o formă de-a explica plastic ce simt și ce văd eu din magia lumii! Și sunt foarte atentă ca fiecare cuvânt să aibă culoarea potrivită cunoașterii mele de acum.. mâine cu siguranță va fi alta............
Cu drag
Gerra Orivera (autor)
marți, 24 mai 2016
Ce sintagma ai inventat! "Ochi inmaliti" ! Extraordinara este asezarea cuvintelor tale! Cu drag te citesc mereu.
stomff
marți, 24 mai 2016