Tristeţi de toamnă coboară pe drumuri, pe case,
prin curţi şi pe suflete.
Lumini cernute printre nostalgii.
Clepsidre,-n tăcere, picură-amurg,
În vaduri de liniște, apele curg,
Tulpini de chiparoşi urcând spre cer
lumini şi umbre.
Toamnă... polenul uitat printre
amintiri de o albină grăbită
care a luat cu ea parfumul cald al verii;
Ai trecut prin viaţa mea
mai uşor decât
umbra
Toate vor pieri peste timp,
Odată,
Limba nu, niciodată.