La subsuoară mi-am luat,
cutia cu speranțe,
acolo-n ea le-am îngropat.
Aveau prestențe și pe ele ştanțe.
Timpul ... și el mi-a fost furat,
de micul ceas de aur,
cu limbile l-a devorat.
O, micul meu balaur.
Îmi făurisem idealuri,
luptatu-m-am cu zmeul,
valul eram izbit de maluri.
- Îmi conturam dicteul.
................................................
Trait-am și am ars în jar
- o Pheonix renăscută
cu inima smarald; El un Olar
învârte roata, tăcut și mă ascultă.
Flăcari din jar se întețesc ...
Din mine-a mea scapare ...
Totul decurge-așa firesc ...
Firescu-ncet dispare.
...............................................
Doar focul arde linistit
a lumânari-aprinse
a călătoarei ce a ostenit ...
Speranțe, timp, sunt stinse.
18 august 2020
Mara Emerraldi
vezi mai multe poezii de: maraemerraldi4gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.