Azi mă-mbăt cu tot ce mă învinge.
Orice flacără murdară lumina tinereții stinge.
Însă sub a nopții insistență
Înțelesurile toate-mi tac- absență.
Mă spovedesc de aparențe
Și plutesc în chintesențe:
Trist zac îmbătat în cea mai minunată vară
În care mor dorințele și suferințele,
În care fericirea zace nesupusă
Legii cugetului ce o simt acum răpusă;
Mă îmbăt cu-acest mister,
Plouă trist extazul
Fericirilor ce des îmi pier.
Vesel în întuneric
Flacăra îmi arde.
Flacără a stingerii,
Răbufnire a învingerii;
Antagonism perfect,
Chintesență,
Inspirată de a mea absență.
Mă înec în imperfect.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.