Picături din pomul vieții
Se transformă iar în brumă,
Vălătucii albi ai ceții,
Pașii toamnei ni-i îndrumă.
Amurgul se pierde-n noapte
Printr- ale lunii mărgele,
Cu parfum de gutui coapte
Înșirăm vise pe stele.
Verdele încet se stinge
Și-n rugină se preface,
Strugurii mustind a sânge,
Pun licori în poloboace.
Ploi de lacrimi dulci-amare,
Din norii de plumb se cern,
Pe cer, cârduri de cocoare
Zboară spre drumul etern.
Cohorta de frunze moarte
La nostalgie condamnă
Și-n caierul vieții noastre
Veșnicim încă o toamnă.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.