Ca un pionier rămas fără putere
Adeseori bat câmpii cu dorul meu vioi
Trezit de-aroma rece a gândului de joi
Îmi beau cafeaua plină de durere
Și trag din narghileaua răpusă de cuvânt
Pe ochi îmi doarme umbra și totu-i fantezie
Am chip de prinț angelic născut din poezie
Și trup de aur conceput din lut
Privind prin rama veche vad norii cum se ceartă
Se scaldă Dumnezeii la margine de veac
Din valurile vremii cuțitul e un leac
Durerea și tăcerea e o artă!
Georgian Ionuț Zamfira 06.05.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.