Plângăcioasa
Plângi pentru iarba care se usucă,
Şi pentru frunza din copac căzută.
Esenţa vieţii nu stă doar în asta.
Suferi ca proasta!
Plângi pentru proşti ce-s nişte mizilicuri,
Şi pentru o grămadă de nimicuri.
Când totu-i minunat în lumea asta,
Tu plângi ca proasta!
Eşti veşnic, veşnic, tristă, supărată
Şi plângi că astăzi n-are ursul coadă.
Când luna îţi apare la fereastră,
Zâmbeşte, nu fi proastă !
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY