Din fulguirea lină
În ochii mei răsare
Când o frumoasă zână,
Când zbaterea de aripi.
Dar numai o secundă
Trăiesc așa imagini
Și vine-o nouă undă
Cu proaspetele-i pagini.
Aș vrea ca o poveste
Să o pornesc a scrie
Căci fiecare este
Izvor de poezie.
Dar vin iar alte, alte
Și nu am cum le-ncepe
Fiindcă-s prea înalte
Sau nu le pot pricepe.
Străbat prin fulguire
Parade de fantasme -
Cu vise și gândire
Petrec basme în basme.
Și parcă nu-mi rămâne
Nimic nici pe alături
Cu ce vor să mă-ngâne
Căderile de-omături?
Când stau - ființă mută
De iarnă încântată,
Voroavă începută:
A fost ca niciodată...
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos.. Fii binecuvântat frate, Victor !
M Horlaci
marți, 19 ianuarie 2016
O scriere frumoasă,mie plăcîndu-mi mai ales finalul ei
adina.e
marți, 19 ianuarie 2016
Frumos, ca o poveste. ..
mirimirela
luni, 18 ianuarie 2016
Frumos! Am citit cu plăcere!
Nelu Preda
luni, 18 ianuarie 2016
Mi-a placut foarte mult versul si sensul poemului tau.
matilda
luni, 18 ianuarie 2016