O ploaie de stele e cerul
spre care zburăm uneori
căci noi năzuim spre Cuvântul
ce dăruie apa în zori
Doar El ne mai ţine-n picioare
Cuvântul—Isus aici şi acum
în milă şi-n har lumina pe care
ne-o dăruie El—Păstorul cel Bun
O ploaie de stele e cerul
dar mult mai aproape de noi
o iată şi astăzi e Mielul
iubirea cea sfântă-n şuvoi
În El ni-e viaţa ascunsă
şi-n El mai vedem lumina Scripturii
o poaie de soare în inimi azi scursă
viaţă fiind— în taina făpturii
Ochii se scurg şi azi în tăcere
dar nu spre-o lumină absurdă
ci doar înspre El—Cuvântu-i putere
o raz-a vieţii pe atâţi ce-i inundă
În Sine avem lămurirea
de tot ce-n viaţă nu ştim
doar El e Lumina—Iubirea
ai Săi pe vecie cu toţii să fim
O ploaie de stele e cerul
lucrarea măreaţă a Lui Hristos
doar nu pentru Sine murise El—Mielul
ci doar pentru noi—ţărâna de jos
Mielul cel Sfânt doar ne leagă
de cerul acesta pe care-l vedem
Hristosul iubit şi jertfa întreagă
în Sine profund câţi ne încredem
Mărire şi slavă Mielului Sfânt
cântarea cea nouă noi să îi fim
trăind în iubire al Iubirii Cuvânt
spre Sine cu drag în veci să păşim
Sâmbătă 24-aprilie-2004
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel