din golul pe care stau se aud gemând
irișii încrucișărilor de niciunde
de ce trebuie să-mi atașez ritmul respirației
la promptitudinea inutilă a coșarului
chemat de pustiu
să curețe plămânii aerului de funingine
mirosul opac al unui trandafir
înțeapă golul gonflabil pe care stau
până când irișii încrucișărilor de niciunde
încep să sângereze amurg
ecoul spart al golului
este pâlnia prin care amurgul curge
galvanizând-mi plămânii
cu funingine de real iluzoriu
vezi mai multe poezii de: dinu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.