în inima mea
deschid fereastra
ca într-un teritoriu
uitat de lume
pe uliţi de ţară
cu gesturi naive
de copil tot întrebând
în stânga şi-n dreapta
despre viaţă
în fiecare zi
cumsecade caut
drumul
unde lumina
şi întunericul se împletesc
în respiraţia oamenilor
care se mai aud
şi mai simt
amintirea raiului.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.