îmi pun gândul inocent
pe ghilotina timpului
cu miros de mușcate sălbatice
ispășesc clipa cu pleoapele
deschise către mâine
visul înghețat să sărute
coapsa primăverii la orizont
cerul îmi lustruiește aripile ponosite
să pot zbura la altitudinea dorului
ciugulit de păsări dezmoștenite
pe tărâmul iubirii
să pot fi poet cu normă întreagă
în slujba lumii
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.