Vezi varianta desktop a site-ului
Ca două dealuri tinere ședeau așa cuminți, Sub pânza de-ebonită, ca un baldachin păgân, Lactei ca două cupe de zăpadă, împietriți, Sânii tăi săreau sub o privire de nebun.
Ni-e specia un om mai des Istoria-i oglinda firii, În luciul ei eu deslușesc Biografia Omenirii.
Tu ți- ai pus azi o dorință Sau crezi că nu-i cu putință Să se- ndeplinească odată? Viața este ca o roată...
Copilul meu din perla mării
Pentru a putea zbura spre înălţimi, pasărea trebuie să urască pământul fiindcă altfel s-ar zdrobi de prăpăstii, cutremurându-se
Cerul își schimbă culoarea, Nori negri ce apar din senin Văd cum se așterne uitarea, Iar tu mă privești-un străin.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.