Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXVI

Domnea o liniște peste pământ
de se-auzea cum se înalță iarba
și cum respiră fiarele în gând;
Un roi de fluturi albi zbura de-a baba-oarba,

Lacrimile iernii se presară-n lume
Într-un dans frenetic, înălbind poteci
Fără să aleagă, făr-un scop anume,
Fără să întrebe-n rece de le-întreci.

VIS

Sunt un vis călător,resetat,
Revenind prin cerescul portal,

prin apele lumii
m-au scurs vremelnici curenți
calzi sau amarnici
pe la răscruci imemorabile,

La un mal de râu se lasă
Ceața în fuior și-o casă
Strânge în pereți amurgul
Cum își cară vaca jugul.

Neprihănind cireşii cu adieri zălude,
A cotropit livada zefirul de April,
Ningând din zorii zilei şi înălţimi de tril,
Zăpada rozalie pe ierburile crude.

Afară-i vânt prin frunze și-i vânt prin amintiri,
Căci frunze au fost și ele sub timpul care-a curs,
Vin cele mai dragi chipuri și-ncearcă un recurs,
Brăzdar arând adâncul pe-ogorul de simțiri.