Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXXI

Din umbrele serii lăsate domol,
pe geana apusului scurs peste deal,
venea rătăcind, nevăzut, un bemol
pe aripi de vis, prin decorul astral.

Te-am iubit un secol

Te-am iubit cum ploaia își iubește norii,
Cum se-ntorc în mare fluvii de lumină,

În apa din izvorul nemuririi,
Se-adună-atâtea visuri din trecut
Încât devine împotriva firii
Să mai păstrezi din cele ce-au durut.

Când ziua trece ca o apă

anii se înalță ca un munte

Vântul poartă prin văzduhuri
Naufragiate nave,
Norii plumbuiți din cerul
Ce descarcă pe noi gerul,

Pe drumul verde am pornit
Ca să culeg mărgăritare;
Când soarele a asfințit,
M-așez la mijloc de cărare.

Complainte (contra variantă)

Prieteni triști și depărtați — adeseori
Văd cum strâmbați boțite fețe-n mână

Are nevoie lumea de smaralde,
De zâmbetele inimilor calde,
De relaxare și de regăsire
Și de iertare și multă iubire...

Panta rei, îmi spune glasul;
Fă așa: ascunde ceasul.

Când e în pericol struțul ,