Un cânt de sirenă venit de afară,
ajunge-ntre ziduri, la vechiul castel,
când visul, în noaptea toridă de vară,
mă poartă-napoi, peste ani, la Kristel.
Azi moare-n mine și ultima speranță,
mă înfășor încet în mantia durerii,
agonizează-n suflet un ultim dor de viață,
învăluit de-o ceață la marginea tăcerii.
Copil suav și dulce, trimis de Dumnezeu
Ești darul cel mai mare al sufletului meu
Ești oaza mea de pace, ești raza mea de dor
Ești cântec și speranță, iubito, te ador!
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Felicitări, domnule Narcis!
Zâmbet de încântare și bucurie!
Cu drag!
Adina Speranta
miercuri, 04 noiembrie 2020
Salutări și mulțumiri, tuturor; la scris!
Cu zâmbet sincer,
narcispurice
narcispurice
luni, 02 noiembrie 2020