Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLX

Oameni de timp înzăpezit

S-au îmbrăcat ochii în fulgi
și s-au nins cărările până peste copacii

Îți cercetez ochii,
încât aș vrea să-ți împletesc corneea
de coarnele pântecului meu,
să te cresc acolo ca pe un prunc,

-Când te trezești din somnu'-adânc,
Să lași simțirea în cuvânt
Să treacă de la fruntea ta
Pe buze…poți interpreta?

Ești iarna care vine,
Sunt toamna care-a fost.
Iubito, lângă tine,
îmi caut adăpost.

(omul de Neanderthal ne-a băgat la cofă)

Politica -- lătrat de javre,
religia -- întunecime,

Opriți vă rog planeta, că eu aici cobor!
....
Sunt martorul unei lumi ce piere
Care-a fost ținută cu sânge de martiri,

bazat pe cearcăne
pilonii încăpățânării
cui pe cui
din țâțâni scuip

Când
nu știi cerne
nici discerne ...
ia-ți gând ...

Istoria călătoreşte
într-o căruță
înaltă
şi impozantă

Aud o voce ce mă cheamă-n noapte,
Mă urc pe ziduri, sus spre cer,
Nu știe că vin s-aud minunatele șoapte
Și când ajung totul devine un mister.

din orizont vin turme
se vede colbul ridicat în arșița ce joacă
prin ochiul rece de chihlimbar al fiarei
parcă s-aud tălăngi - ecouri nălucite - din timpurile apei

pusesem o virgulă între mine și tine
fiindcă de la un timp
povestea noastră devenise o
idee prea lungă