Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXIV

Plutind pe clipe pline de-ntristare
Mă-ntrec cu vântul la suflat rugină,
Acopăr ochii plânşi la câte-o floare
Şi îi promit că-am să o fac regină.

De hotărăști să pleci de dimineață,
Să nu te miri că toamna-ți râde-n față...
În ceața deasă vei fi ca și orbul
Căci ochii îți va scoate... și nu corbul.

Motto:
„Atunci, Petru i-a zis: Cum de v-ați înțeles între voi
să ispitiţi pe Duhul Domnului?
Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău

Dragă Kitty nu te supăra Însă

lumea-i cetatea prostiei Așa că

Am ieșit în câmp și m-am uitat la porumb
Rădăcina are multe firișoare ancorate în
Pământ am găsit o coasă lepădată de unul
Și am luat-o și am început să retez porumbul

Se rup tăcerile la margine de gânduri
părerile de rău din umbre se desprind
ajung izvoarele în albia din prunduri
când dorurile vin peste uitări doinind.

Mă legănam în visul ce nimeni nu-l mai știe,
E visul când în leagăn pluteam pe fericiri,
Visam că sunt alături de cei născuți să fie
Pe lume cercetașii de crâncene-amăgiri!

Se tencuiește ziua în lumină,
Plâng strugurii în vie, arămii,
Se scutură pe degetele zării
Culori din curcubeu în zori de zi.

Dragostea nemuritoare
Care pune în mișcare
Tot ce stă sub mândrul soare
Și-n infinitatea mare,

OCHII ÎN CEAŢĂ

de Marian Florentin Ursu

Mă-ntorc ȋntr-un coșmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,

Pereţi de mucegai se-apleacă peste mine,