Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXVI

E aurul din frunze mai luminos în codrii,
Copacii taie raze în ruginiu... sunt sobrii
Când vântul îi lovește cu biciul rece-umed
Și frunzele căzute se scofâlcesc în putred.

Rotariu Vasile Dorel - Fuga din mreaja lunii


Pe tronul nopții, tu, crăiasă,

Ce este dorul

Ce-nseamnã dorul de a fi iubit?
Cum cere trupul haina-n plinã iarnã

Învierea

Am fost la moartea frunzelor,
La înmormantarea lor.

Cuvine-se a-I da prinosul iubirii,căci m-a rânduit
A lui să fiu,solie-n lume.de El pe veci îndrăgostit,
. Ce noi lumini la orizonturi se întrevăd...cum strălucesc;
. Ce oști de canturi de iubire din cerul vieții îmi țâșnesc...

E asfinţit… lumina toată-n orizont s-a scurs
De parcă cerul supărat de-atâta soare
L-a dus ca pe un prunc de-o şchioapă la culcare,
Iar el a lăcrimat stele pe boltă la apus.

tu nu trăiești printre oameni.
tu trăiești într-un crepuscul
între ocean și nisipuri
doar stelele căzătoare

E toamnă

E toamnă la fereastra ta;
cuminţi frunzele cad,

Mai ti minte cand iti doreai sa cresti?
Voiai sa fii mare, liber, sa faci tot ce iti doresti,
Sa fii cel mai bun, sa te distrezi, sa iubesti,
Sa fii spontan, perfect si sa uimesti

Să fie un strop de vară-n iarnă,
Zăpada să aibă gust de cireșe coapte,
Să fie brazii plini de cer și rășină
Atingând-mi visul la miazănoapte...