Golașă e privirea, săgeată spre fereastră
Și tremură gândirea, închisă-n casa noastră.
Cafeaua-n dimineață e mai amară, parcă
Și facem din speranță un steag la noua arcă.
Capetele cântăreților cerești
sunt tot mai aplecate cu smerenie spre Dumnezeu,
Tu aici de ce nu ești? De ce nu ești?
Să ștergi lacrimi nevinovate așa cum ai facut-o mereu...
{Pe Dumnezeu nu l-a cuprins, intuit ori exprimat nici o simțire, nici o imaginație, nici o părere, nici o rațiune, nici o stiință...
Dionysios (Aeropagitul) – De Divinis Nominibus}
Dragă Kitty neîncrederea este boala care
macină zi de zi lumea Nici ura nu-i mai
perversă decât suspiciunea Că aproapele
tău (care oricum nu te mai iubește) ți-a
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.