Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXVIII

Dunia Pălăngeanu

Cerul este plin de îngeri

Nu te-ntrista în încercare
Nu spune că eşti părăsit,
Eu ştiu când curg lacrimi amare
din ochii tăi, copil iubit.

COMPARAȚIE

Muguri


Împletiți cu geana nopții

eu nu mă pot uita în partea din care-mi lipsești

câteodată era în stânga aleilor
uneori la marginea patului

Toate trec

Se scurg ani şi clipe trec,
în clepsidră-ntr-o cădere,

alene-mi
amestec culorile
strânse din gene
de curcubeu

It would have been beautiful to receive a fiddle when I asked it at 5 years old
‘87 But didn’t so me and the fiddle 33 years later are still strangers and will be
Until I’ll get the notions and fiddle and expertise in Heaven there I will play it
Until then still as autistic and still as Child I think of my once possible fiddle

Ești o lumină pentru sufletul meu,
o lumină ce fiori de iubire-mi scapără
mereu.
Arzătoarele clipite de amor îmi sunt sortite

Cărăbuș in țiplă,
Dă-mi, te rog, o riglă.
Iubirea de-o măsor,
Provoacă un fior.

CE GREU ROSTESC MINA ALTÂN-TEPE…

Se lasă peste ceas întunericul de galerie dintr-o mină,
păstrată,uneori,între fulgere spălate de ploile din subteran.

Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul

Din pământ zorii se-nalță
cerul se dă la o parte
lumea pune în balanță
viața parcă lângă moarte