Vezi varianta desktop a site-ului
Avem prea multe nefirești probleme de rezolvat în fiecare zi, s-au adunat pe muchii de dileme și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?
Noaptea e sumbră și proscrisă, prin fereastra larg deschisă intră luna pătrată. Se pitește jos supărată...
Sunt sătul de stihuri subterane Sunt sătul de frig,de clor și ghiață Sunt sătul de viețile sărmane Văduvite de cuvântul Viață.
...lumină rară prin desișul neștiinței și ce-ai rămas din pierderi,cu toate frunzele ce-ți schimbă culorile serii...să nu-i luați în derâdere.această hârjoană, la gurile de vărsare ale creionului:
Ce dacă totul e în schimbare, Aici,în casa asta,ne distrăm Și duse sunt brațe virtuale Dintre noi și chiar ne sărutăm.
dacă aș dormi un somn purpuriu în mijlocul câmpiei de maci și m-aș trezi cu un curcubeu deasupra
Totul din nimic începe Avansează spre creație Puritate, inovație Şi mintea ce o percepe
Cuvinte tălmăcite Se rostogolesc boabe de cafea, miroase-apoi a Krönung,
Trei furnici cu pălării Umblă-n sus și umblă-n jos Cu un bob aproape ros
Flori de munte mărunțele, Urci pe creste, dai de ele Și unele parfumate Îți spun taina lor în șoapte!
Trecea un om pe lângă o cruce Se închina, dar nu putea Să o ridice pe ai săi umeri, Căci sub povara ei cădea.
Mi-am pus nădejdea-n Domnul. Spre mine S-a plecat! Din groapa cea adâncă m-a scos! Viață mi-a dat!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2026 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.