Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDLI

mi-e inima o vază din porțelan de China
născută-n lutul mamei suflat cu sârg de tata
udată-n ochiul magic albastru de vecina
pornind pe-o cale-n care dor și tristeți aflat-a

Azi-noapte am stat în vis la masă cu Dumnezeu.

L-am întrebat de ce lumea asta pare făcută pe grabă,
ca o casă ridicată pe un sol mlăștinos, în prag de iarnă,

Sub un cer senin ca o poartă de smarald
Thailanda respiră lumina zeilor
Trimisă-ntr-o clipă prin gură de herald
In inimă ascuns de-amurgul vremilor.

De nenumărate ori
Ți s-a spus că ești nebun,
Pentru că nu te conformezi
Dorințelor oamenilor din jur.

Am aşteptat un "mâine"
Să vină.. N-a venit!
Şi-am desenat cuvinte
de dor, pe-albul nisip..

Când o s-adorm și eu pentru vecie
Tu, fiul meu, să nu te necăjești,
Citește atunci această poezie
Și nu cumva să mă dezamăgești.

Eu nu mai am nimic să vă mai spun,
Păcatele‑s închise într‑o cazarmă,
Iar îngerii, ucisi, de ingeri, cad
Cu aripile întinse ca o armă.

BRÂNDUŞE PE CÂMP


de Marian Florentin Ursu

Vreau morbul hibernării să mi-l sugrum c-o sfoară
Pe care-am înșirat zestrea de pânze albe,
În piept, o turturea bocește-o primăvară
Ce zi de zi adună îndoliate salbe.

Pe-o stradă închisă,
Ca o minte îngustă,
Din negura adâncă
A minți mele doritoare,

Ne-am desfăcut inima în piese mici,
căutând defectul,
când ea e singura mașinărie
care funcționează perfect doar când se sfărâmă de tot.

De câte ori mă legănai
Din mâna ta făceai un plai
Cu iarbă fragedă și flori,
A somnului de prunc comori.

Lumina cade oblic, ca o licărire,
peste masa la care timpul s-a oprit să respire
într-o seară rară
de început de primăvară.

Sunt o carte frumoasă, trudită de-un autor,
Depusă-n bibliotecă, pe-un raft tăcut și chior.
Dar soarta e ironică și-un pic cam nefirească:
M-a pus între cotoare vechi, ce o să mă pizmuiască.

Mă strânge prezentul ca o haină străină,
Un rost desenat de o mână de fier,
În timp ce în mine, o lume divină
Se stinge treptat sub un altfel de cer.