Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDLX

VERSETUL DE AUR AL BIBLIEI

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” ( Ioan 3 : 16 )

Ascultă. Susurul apei prin iarbă e vuiet
Și-un cântec din cel mai solemn portativ.
E-o boare din psalmul naturii. Dar nu e
Puhoiul de stări dintr-un cer optativ.

Ce ar fi viața
Fara netrebnica iubire?
Nici de ai da să uiți
Lanțul plin de amintiri -

Ceea ce sunt pășind pe pământ
Nu pot transpune într-un cuvânt,
Sărut tăcerea-n somn, pe gene
Picur misterele eterne.

Neînceput colostru'ngână cerbii,
La zbateri de şuvoi care pătrunde,
Din miezul pietrei sub tăcerea ierbii,
Izvorul nou de viaţă prins în unde.

se zbate în viscere o fiară flămândă,
un vierme de jar ce-mi roade din tihnă,
căci carnea mi-e vină și singura pândă,
un templu de ură ce n-are odihnă.

Cant bucuria innoirii
Prin Duhul cel etern si Sfant
Ce-n ham mi-a pus poftele firii
Si liber sunt pe-acest Pamant

Incursiune-n viitor

Femeie, cu frânghii de laser mi-ai prins
Zborul din cușca cu fierul încins!