Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDLXI

Ni-e gândul hoț de perle uneori,
Revinde spre citire dragi povești,
Ai vrea azi mai intens să le trăiești
Și tot mai liber să te simți în zori...

Speranțele sunt lupe
Minuscule și cupe
Cu apa cea sărată
Se varsă ca-altădată...

M am făcut atât de mică, încât nici durerea nu m a mai găsit din prima.

Cândva eram mare ca un copac pe care urcai în copilărie
unde te simțeai de neînvins, unde erai doar tu împotriva lumii.

Am să cobor la tine-n gând spre seară
Și-am să-ți aduc din mine o vioară.
Ne vom întinde-n Re pe-o partitură
Uitând doi porumbei pe-un colț de gură.

Nu vă grăbiți să închideți ușa
Pe care dragostea a deschis-o cândva.
O clipă de mânie trece,
Dar un regret poate rămâne o viață.

Vivid îmi sunt și în această
Zi de glorie - amintirile înjosirii.
Se spune că nu trebuie să
Lași trecutul conștient într-o

Dacă ar fi să-mi desenez visele pe o pânză, n-aș ști ce culori să aleg.

Poate negrul — adânc și tăcut, ca o noapte care și-a pierdut stelele.

Ne-am întâlnit ca două țărmuri vii,
Cu pași opriți la margine de sens,
Cu timpul ce se scurge în felii
Și-l simt atât de viu și de intens.