Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXVII

s-a uscat vîscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit

-De ce ,cu-atîta nepăsare,
Pe lîng-a noastră masă treci?...
E vesel vinul în pahare,
Iar tu pari trist...Vin'să petreci !

Visează-mă în zborul tău,
răpus de-ndoială şi dor,
singurătăţi delirante
şi zaruri aruncate la întâmplare.

ASUMAREA POEZIEI

Eu visând , aşa pe furiş,
m-am înrobit de tine, domniţă;

Visez la clipa
când mâinile mele te vor ploua;
când vor curge șiroaie
pe umerii, pe sânii,

Aici și acolo-mi doresc să exist
Aici veselia nu-mi dă ceasul trist
Și totuși mai vine o clipă în ceas
Când inima-și scoate din mânecă-un as.

Cad frunze palide pe asfalt
Și-n zare-s numai stele
Plang copacii cu lacrimi de argint
Iar pasarile pleaca si ele

S-a uscat cireșu-n curtea noastră,
vara s-a dus să-și caute de drum
și toamna stă să plece. Mai adastă
cât să-i dea calului un snop de fân.

Ninge uşor, blând cu fulgi ca regii.
Mantia albă acoperă plăpândul pământ,
Frigul uşor se leneveşte,uite greieri
Albi de zăpadă pe nasul meu sunt.

Voi n-ați văzut cum marea s-a gârbovit sub toamnă,
cum strigă marinarii spre cerul mânios,
nici bărcile izbite de valul de aramă
ce a cuprins în brațe un ultim albatros.

DANSUL ÎN DOI
autor Nicolae Nistor

Ce bucurie a vieţii să dansezi în ploaie,