Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXXII

Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
şi moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi

Printre miile de poezii,
Păunescu, plin de fantezii,
A scris « Mama de pământ », cu dor
Să-și mai vadă mama în pridvor.

Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-şi lin degetele
Peste harpa sufletului meu

Logica iubirii - răspunsul.

Iese cerul dintre ape, norii albi şi cenuşii
se adună peste luciul serilor târzii.

Femeie, ram înmugurit de zbor
Tu, primăvară înflorind iubire,
Ți-e trupul toamnă, roditor de dor,
Izvor de zâmbet și senin în zile!

despre noi s-ar scrie multe…
am putea fi eroi de vechi romane,
cu dragostea ce-şi soarbe
triumful de final.

Nu poţi primi iubirea
cât spatele întorci
bolnavului de urã.
Nu poţi simţi lumina

De vă-ntrebaţi cumva, pe unde am dispărut
Să ştiţi c-am poposit în liniştea cea verde,
Căci primăvara-soră degrabă mi-a cerut
Ca sufletul-copil pe aripi să-l dezmierde.

Doarme amurgul.. sfios cântă luna
din harfa-i umbrită de cerul senin,
Eu stau la fereastră.. iar Tu îmi dai mâna
şi-mi spui cu iubire: "Curând am să vin!"

Te-aș fi lăsat un nume printre altele,
În cuprinsul
de unde îmi aleg măștile,
de nu te-ai fi încuiat

cotonogeşte fumul ăsta, Petrini!

aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârțești

Poetul desenator
autor Nicolae Nistor
Poetul nu stă la coadă
să cumpere tigăi,