Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXXVII

Azi m- am pieptănat prin gânduri
Și- au ajuns pe foaie rânduri
De idei plouate tare
De aseară...iar nu- i soare!

Motto
,,Niciodată ...
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”
Adrian Păunescu

m-am trezit pe conştiinţa nopţii
cu buzele înnodate
în nostalgii cu gust venetic
de întrebări.

Te du, frumoaso, cu nepăsarea ta nedreaptă
cu tot alaiul firii tale libertine,
cu bustul marginit de-o stângă și de-o dreaptă
mofluză și deocheată de suspine.

ACUM O ERĂ ȘI CEVA

Pe țărmul tău am fost și eu cândva,
Acum aproape-o eră și ceva,

Nu știu de ce îmi pune pe buze înserarea
o lacrimă de lună, un firicel de stea,
aș vrea să am puterea să uit de remușcarea
că ți-am deschis o lume ce nu-i decât a mea.

Cât de apăsător e totu-n jur!
Același aer pur, același drum,
Aceleași ramuri aplecate în rugă
Spre trecătorul obosit de muncă,

Au fost zile fara nopti,
Cand dorul ti-am dus aievea.
Asteptand sa te intorci,
Sa-ti sarut de drag iubirea.

ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă