Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXXXV

Maicuța mea , ne 'mbătrânita,
Lângă icoană, pe perete , eşti suita.
In dreapta mea , mi-eşti tot mereu.
Maicuța mea, mă vezi şi tu, cât mi-e de greu?

Mă retrăsesem într-un colț de lume
Ca într-un început de nouă viață
Când îl aud, devreme-n dimineață,
Prin pomii înfloriți, cântat, un nume.

O, pădure amorțită! De ce-ți `pleci crengile-n jos?
De ce plângi așa dramatic transmițând un gol în suflet?
Unde-ți sunt a tale păsări ce-mi erau chiar de folos
Când cântau din vocea caldă transformând sunete-n urlet?

Să-mi intre secunda-n text
nemurirea mă-nconjoară
totuşi viaţa nu-i pretext
raiul ca să-l mut la ţară

prin fereastra ovală pășește neștiută
pentru a câta oară
lumina lunii mută