Pe nisipul Mării Negre,
strălucind diamantin,
dormea micuţa sirenă
cu buze ca de rubin.
Alge verzi în negre plete,
şirag de mărgăritare,
corali roşii o-nveşmântă,
are o faţă zâmbitoare.
Pe ponton, o siluetă
desprinsă din vise,
privea micuţa sirenă
care îl vrăjise.
Un fior trupu-i străbate
ca flulgeru-n noapte,
prevestind o aventură
plină de dulci şoapte.
Vocea ei melodioasă,
de sirenă-ndrăgostită,
îl atrage-ntr-o poveste
de iubire împlinită.
Îşi trăiesc sub clar de lună
clipa de iubire,
ea dispare-n valuri albe
pentru nemurire.
Întins pe plaja pustie,
soarele-l găseşte-n zori,
cu o mică perlă-n palmă,
confirmarea viselor.
vezi mai multe poezii de: miana