Pe scara noastră, la etajul trei,
Aveam un tânăr talentat poet
Ce, zilnic ridica la Dumnezei
Vecinei, o violă-ntr-un cuartet,
Cum începea să scrie un sonet,
Sacâzul se cernea cu gust amar
În lied, sau vreo sonată, menuet,
De închidea şi-n colţ la aprozar;
Bătu asear' la uşa-i încuiată
Să-i spargă scripca, futu-i mama ei!...
Când o văzu, pentru întâia-şi dată,
O pană se muiase-namorată
Şi-o violină-n noapte pe alei
De mână…un sonet şi o sonată!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Am trăit să o aud şi pe-asta.
Mă apţin să comentez... înjurătura porno.
pavalachepaul
vineri, 30 octombrie 2015
Frumos sonatul dumitale , mult mai frumos decat al meu . Imi place povestioara in versuri pentru satira spumoasa pe care o asezi. felicitari.
stomff
joi, 29 octombrie 2015