Înăuntrul meu
S-a iscat o prăpastie
Iar pe margini se scurg picături
Din sângele care cândva îmi pulsa
Prin întregul trup îmbătat
Iluzoriu de-un amor pustiu.
Din piatra seaca
Nu are ce sa mai rasara;
Doar atât mai stie inima:
Sa bata în virtutea inerției
Pana când o viață o ia de la capat
Sau se sfârșește sub un soare torid.
E târziu. Prea mi-e dor de mine...
Pe unde oi fi iar?
Cred ca m-am rătăcit printre cioburi
Sau printre trunchiurile fără suflare.
vezi mai multe poezii de: Kitty
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu Bazalt!
narcispurice
duminică, 06 iunie 2021
narcispurice, servus! Mulțumesc pentru susținere!
Kitty (autor)
duminică, 06 iunie 2021
Servus!
-Stai aproape, nu dispera!
:)
... în vers, sunt mulți în mers!
în marș, camaradul nu cade
până acasă.
narcispurice
marți, 18 mai 2021