Printre nuferi cântă vântul
La umila lui vioară
Frunzele se strâng uşor
Şi în stoluri zboară zboară.
Din seminţe ce-ncolţesc
Răsar flori îmbietoare
Cu petalele-mprejur
Stau cu ochi deschişi la soare.
Verzi copaci îşi dezmorţesc
Trupurile într-o doară
Căci au hibernat destul
În marama lor de ceară.
Mugurii îşi dau în petec
Printre crengile-arămii
Unde veacul şi-l vor face
Cuprinşi de-albe nostalgii.
Lacul a-nflorit prin nuferi
Vântul cântă la vioară
Purced frunzele în dans
Pe cer stele zboară zboară.
vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Imi place aerul de primavara adus. Am citit cu placere!
Mi-a atras atentia, in mod deosebit, acel "Lacul a-nflorit prin nuferi"!
(Pare o usoara neconcordanta, lesne de corectat, aparuta in strofele 2 si 5. Ma refer la suprapunerea soare-stele...)
florianruse
miercuri, 05 aprilie 2017