Mi-aţi furat patul
unde să-l găsesc
îşi frânge Procust
mâinile
în noapte
ascuns în el
ţineam un ochi
zeiesc
şi zeci de tone
de orgolii coapte
mi-aţi răscolit
grămada de dorinţi
şi la iveală
chipul hâd
mi-aţi scos
sub el ascuns
ţineam
doar neputinţi
şi-un rău sublim
fantastic de vâscos
mi-aţi furat patul
şi l-aţi pus la zid
şi-apoi l-aţi ars
pe rugul noimei
caste
mi-au mai rămas
ascuns
un strop de vid
şi nişte empuse
amărâte-n
coaste.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu