- în amintirea lui Dragoș Vicol -
De taină plaiul turmelor mioare,
gură de rai care spre cer pornește
și cîini tehui ce latră omenește
într-un tîrziu ce fumegă și doare,
De taină codrul, frunza de răcoare
și fluierul urcîndu-se pe dește
și cei doi baci în spaima care-i crește
și Miorița-n muta ei ardoare -
Vai, Mamă, vino pîn' ce cade seara,
sosește-mă și dă-mi puteri de mire:
își scoate, iată, neființa gheara
Și iată munții deschizîndu-și pragul
spre firul meu ca un paing subțire
și-aud prin aer vîjîind baltagul...
vezi mai multe poezii de: Radu Cârneci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.