Din zi în zi intrăm în stâncă
și piatra crește-ncet, pe noi,
cu câte-un rar arbust vâlvoi
zbârlit pe tot ce suntem încă.
Mai ieri foșneam ca un zăvoi
de stele mari, de sevă-adâncă.
Din zi în zi intrăm în stâncă
și piatra crește-ncet, pe noi.
Privim din rocă înapoi
spre tot ce lespedea mănâncă
și-i numai cremene pe foi...
Și piatra crește-ncet, pe noi,
din zi în zi intrăm în stâncă.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr