(Prezenta poezie este răspunsul la postarea "Mi-a citit măicuța cartea"...)
Azi, a sosit răvaşul, măicuţa mea duioasă,
Si lacrimi de-ntristare din ochii mei răsar
şi-aud încet cum latră lângă portiţa joasă
Căţelul meu romantic cu sufletul ştrengar.
Mereu te păcăleam şi nu mâncăm plăcinte
Nu le mâncam pe toate cum ai crezut cândva,
Le şterpeleam din tavă şi o tuleam cuminte
Dar mult mai multe, mamă, Azor înfuleca.
Aveam cu el secrete, şi drumuri neştiute
Băteam în desfătare prin nopţile de Mai
Şi ne jucam cu luna prin luncile cu ciute
Până veneam acasă cu franjuri noi pe strai.
Dar vremile trecură, cum au trecut cocorii
În zborul enigmatic sub nori de catifea
Acum e frig, măicuţă, şi nu se-arată zorii
Şi nici nu cred vreodată că pot a-i revedea.
Tristeţea depărtării m-a răscolit din fire
Cum face vântu-n iarnă cu şura de coceni.
Eu zilnic pun în versuri o frunză de iubire
S-acopăr răutatea din oamenii vicleni!
Că ştiu atâta carte? Eu cred că e de bine
Cu cât citesc într-una cu atât devin mai mic,
Doar cartea înfloreşte luminile din mine
Şi, sigur, cu credinţa spre Domnul mă ridic.
În mine vin într-una biblioteci de versuri
Să ia prânzul tomnatic şi masa din amurg
Şi spiritul aleargă cu pașii de-nţelesuri
La fel ca Azorică prin amintiri ce curg.
Prin nopţile cu lună, durerea ţi-e amară
Că nu-ți aduc odată...un înger de nepot
cum să fac eu, sfânto, că nu vreau să te doară
O floare nenăscută c-o vrajă pusă-n tot ?
Hai, lasă supărarea, chiar tu-mi ziceai odată
Că mamă-n lumea ăsta e cel mai greu să fii,
Aşa că n-am odrasle, iar dacă-aveam o fată
Tu crezi c-aveam în lume covor de bucurii?
O să vorbim mai multe când vara la portiţă
Te voi găsi măicuţă într-un toiag de soc.
Dar de Azor, hai spune-mi că este o glumiţă
Deşi cu soarta-n vreme, tu n-ai glumit deloc.
De-i îngropat sub vişin el va lătra prin şoapte
Toţi hoţii ce-mi colindă necruţători prin gând,
Am să-i sărut lumina din vişinile coapte
Când ramura prea plină va tremura plângând.
Atât doresc, la vară tu să ne faci plăcinte
În foietaj de stele cum ne făceai cândva...
Şi vreau întia dată... să iei şi tu aminte
Cum Azorel, sărmanul, va sta la masa mea.
22.05.2016
Atașez linkul clipului făcut la această poezie pentru doritorii de frumos.
https://www.youtube.com/watch?v=VMq0QP15Ric
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE