Singură-s în camera prea goală,
Aşteptând ca noaptea să abdice,
Căutând speranţa într-o călimară,
Ce cuvintele încearc-a o dezice.
Câinii latră suferinţa în abis,
Ploaia cântă jalea în cadenţe,
Liniştea transpune tot ce-i vis
În realitatea ce-ndură pasenţe.
Îndoiala scurmă-n suflet
Miez de certitudine,
Care balansează-n clipe
Viaţa ca o atitudine.
vezi mai multe poezii de: Naty Ela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.