Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Şi sufletul mă doare.
Eşti departe de mine
Cum luna e de soare
Şi ştiu că plângi...
Şi lacrima ta mă doare!
Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.
Nu ştiu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veşnic
Raza mea de soare.
vezi mai multe poezii de: Vladimir Potlog
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
O poezie în primul rând e artă, apoi e dragoste, moarte, viață. e t c
Vladimir Potlog (autor)
vineri, 04 ianuarie 2019
"Dar tu ve-i rămâne veşnic"
eu propun să nu citească draga ta această declarație frumoasă, ci mai bine să-i faci această declarație față în față.
poate așa o impressionezi mai mult, dacă mai pui și puțină trăire lângă vers.
să fii mai legat...în vers de iubită este o binecuvântare, dacă nu vei rămâne singur
ROLEA NICOLAE
vineri, 04 ianuarie 2019