Reculeg din umbră...
Rătăcesc prin slova încă ne-nchegată,
A preasfintei patimi printre amintiri
Şi vă cânt din codrul cu păduri de paltini
Să prind cu-ndrăzneală cupa sa cu vin.
În acordul serii ies zori din lumină,
Peste ploaia rece dintre dimineţi
Şi se-ntoarce acul ceasului de vină,
Ce ridică-n slove cripte cu poeţi.
Rătăcesc prin seara zorită de gală,
Vă descos mistere peste umbra nopţii
Şi cobor în cercuri dănţuind pe-afară,
Cu dobânda zilei ce ne înconjoară.
Rătăcesc istorii gata de izbândă,
Lăsând cerul sorţii aprig, dar mă-ngân
Şi aproape-i gata, bat în gongul porţii,
Prin căderi de smirnă, slove-mi ard în sân.
Mai adorm trei gânduri prinse-n buzunare
Şi mă-ntorc în lună să v-adunc cununi.
Nu mai stau la masa buzelor mieroase,
Reculeg din umbră pace şi minuni.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Anastasia > ai tu cateva scrieri, pe aici, care sa poarte in structura lor o luminita aparte, cum bine zice si cuvantul SLOVA.
ai altele, care.. cu franchete, nu se ridica la aceeasi inaltime (si n-o spun stabilind eu acum vreo scala anume/ doar o constatare pe care sa ti-o impartasesc) - dar, pesemne ca ar reprezenta intr-o mai mica sau mai mare masura o anumita ascensiune in ceea ce incerci a sadi, flori in gradina poeziei...
Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017