Reîntoarcere la nebunia ploii
Bat tobele continuu în burlane.
În nebunia ei, zăluda ploaie
cu tonurile gri, cu pletele lupane,
mi-aduce toamna parcă, în odaie.
Nu mai aud decât doar ropote-ndelungi,
nici păsările parcă nu mai cântă,
pe zidurile ude cresc mucegaiuri lungi
şi salcia îmi pare cu ramura tot frântă.
Întorc priviri spre geam, la nebunia ploii,
dar parcă-aud un sunet din ce în ce mai clar,
că miaună pe trepte, de-atâtea ploi, pisoii
şi stropii mari ai ploii cad greu pe trotuar.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.