Într-o noapte tăcută
Priveam lumea mută,
Prin ferestre opace,
Văd monstrul cum tace...
Străzile grăbite aleargă
Oamenii ca-ntr-o cascadă
Se rostogolesc la vale
Mii de suflete călătoare...
Cioburi pe asfalt pulsează
Inimile, care nu mai dansează,
Priviri ucigașe desenează,
Mărturiile sumbre încetează...
Se aude un strigăt de vânt,
Visătorii cad la pământ,
Ferestrele se sparg în mii de zări
Și sufletu-mi evadează-n mii de stări...
Se ridică un voal de soare
Și îngheață-ale oamenilor aripi murdare...
Respir parfumul dimineții...
Și mă înec...
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru observatii!
Intr-adevar, a fost o greseala de scriere, imi cer scuze! O sa incerc sa fiu mai des prezenta si sa ma bucur, alaturi de dvs., de poeziile frumoase de pe acest site.
LarisaBalan (autor)
joi, 25 februarie 2016
Îmi place monorima ta, e în tonul tău pe care îl cunosc, povestea parcă adusă din versurile tale albe, aici ai dat o culoare în plus prin folosirea rimei.
''Privem'' nu înțeleg, probabil ai vrut să scrii ''privim sau ''priveam''.
Curaj Larisa, te aștept mai des să scrii.
Felicitări.
ALapis
joi, 25 februarie 2016
Am facut si eu un popas...sa te feliciti pentru versul tau.
gabriela
miercuri, 24 februarie 2016
Cred ca mesajul e un pic prea dur pentru o poezie. Sper ca nu te supara comentariul meu. Am citit poezzii scrise de tine care sunt foarte frumoase. Aceasta nu este chiar pe gustulmeu si atat.
stomff
marți, 23 februarie 2016